Author Archives: iconicrenaissance

Dupã „Catacombe” (2008), al doilea volum de poeme semnat de bucureşteanul Florin Caragiu, „Sentic”, are parte tot de largheţea editorialã oferitã de poetul Nicolae Tzone, primenire care a revelat destule talente, între care şi autorul cãrţii de faţã. Împãrţitã în … Continue reading →

(Film documentar realizat de Radu Găină şi difuzat pe TVR 2, 30. X, 2. XI. 2010. Participă: Cristi Iacob, Manuela Hărăbor, Octavian Soviany, Elena Dulgheru, Florin Caragiu.)

„Ia o nuia înflorită și mergi după norul acela” până „înăuntru-afară”, până „aproape-departe”, în Sentic. Sentic, un „cuvânt creat de Manfred Clynes, care a arătat că emoția – în calitatea ei de trăire umană plenară – poate fi o experiență … Continue reading →

Sentic‚ de Florin Caragiu, Editura Vinea, 2009, 128 pagini Al doilea volum de poeme al lui Florin Caragiu include grupajele: „anii rotunzi”, „un oraş autentic”, „întâlnirea”, „un punct dureros”, „sentic”. Referinţele critice le aparţin lui Paul Aretzu, Şerban Axinte, Felix … Continue reading →

Poezia lui Florin Caragiu din prezentul volum probează, poate mai mult ca oricare alta, relativitatea criteriului generaţionist: ea conţine prea puţine dintre particularităţile liricii 2000, e mai aproape (dacă ar fi să-i căutăm totuşi nişte echivalenţe, pur cronologice de altfel, … Continue reading →

(foto: Diana Popescu) de aici lumea apare în două dimensiuni, mai încăpătoare în ramele morţii decât în spaţiu-timpul strâns împrejurul trupului – o făptură care în cădere s-a prins de o creangă şi se roagă, ştiind că dacă ramura se … Continue reading →

  (foto: Diana Popescu) când crezi că poţi ceva, cazi din îmbrăţişare; nu poţi, dar iese din tine o putere ce drămuieşte fericirea într-un război fără tabere adverse, însă cu o miză mult mai mare: corpul mişcat din loc de … Continue reading →

„Am să vă fac părtaşi, cât priveşte poezia lui Florin Caragiu, la numai două secvenţe care au fost foarte vizibile în lectură. Am urmărit cu foarte mare atenţie lectura, nu ştiu dacă şi dumneavoastră, dar prima secvenţă din textul lecturat … Continue reading →

  (foto: Diana Popescu) ai încă o noapte în jurul trupului. gleznele înfăşate în brusturi ascultă de un scâncet, care contractă spaţiul în punctul fix al mişcării ce înfăşoară siluetele străzii. gestul e singura contragreutate a luminii care te părăseşte, … Continue reading →